Mirroring

Zi de zi  observ oameni. Cum comunică . Ce vor sa spună. Ce se ascunde in spatele cuvintelor.

Azi am asistat la un spectacol de comunicare non-verbală. O persoană candidat la un interviu, cealaltă persoană, unul dintre evaluatori. Cei doi au intrat din prima clipa intr-un raport de comunicare prin gesturi, in oglindă.

Cand primea o întrebare grea, candidatul îşi incrucişa mainile, se retragea usor pe  spate, vocea scădea în energie, inflexiunile vocii dispăreau. Suna si arăta ca electrocardiograma unui bolnav intrat in stop cardiac. Era in defensivă.  Evaluatorul, încruntat,  îsi incrucişa si el mâinile fară să realizeze asta si se lăsa deasemenea uşor pe spate.  Intra intr-o stare de defensivă , suspicioasă, de evaluare din exterior a situaţiei.

Apoi , întrebarea urmărea  o experientă pozitiva si placută candidatului. Deschidea mainile larg si se apleca usor in faţă . Zâmbea , mai făcea o gluma, comunica dezinvolt.  Evaluatorul , fără sa constientizeze asta ,  deschidea si el mâinile larg, zâmbea , ii ridica mingi la fileu candidatului.

Comunicarea aceasta non-verbală dintre cei doi a continuat pe tot parcursul discutiei, cu o sumedenie de gesturi in oglindă cum nu am mai vazut niciodată.

In drum sprea casă , pe masina, analizând  experienţa traită , a venit si dupăgândul zilei. Comunicăm la nivel subconstient mai mult decat credem. Oamenii cu care discutăm si reacţiile lor dintr-un anume moment sunt oglinda a ceea ce suntem noi în acel moment.                                     

Depinde  de  noi  cum  vrem  sa  fie  ei.